Friday, January 12, 2007

Cuvantul

Galii il reprezentau pe Hercule ca pe un barbat batran care trage dupa sine o multime de oameni ale caror urechi sunt legate cu lanturi de aur de limba eroului. Toti exprima bucurie si placere, admiratie si veneratie pentru cel care i-a subjugat.
Ar urma sa spun ca nu mai tin minte unde am citit despre acesta reprezentare si ca mi-a ramas multa vreme in minte, spre deosebire de alte povesti pe care le uit relativ repede, in functie de cum se raporteaza persoana mea la semnificatia lor. Ei bine, stiu unde si cand am citit pentru prima oara povestioara, insa nu stiu de ce mi-a ramas in minte. Singura explicatia e obsesia pe care o manifest fata de puterea cuvantului.
Acum cativa ani, cea mai mare dorinta a mea era sa pot vindeca sufletele oamenilor prin cuvinte, sa alung pentru totdeauna tristetea din sufletul unui om atunci cand ii adresez niste cuvinte tamaduitoare. Asta era harul pe care mi l-as fi ales de pe lista lui Dumnezeu daca m-ar fi intrebat inainte de a ma lasa sa vin pe Pamant. Poate am si eu talentul meu undeva pe-acolo, dar eu il vroiam pe asta si poate si acum il mai vreau.....
Pana una alta, constientizez ca, nici pe departe, nu pot vindeca suflete prin cuvinte, dar ceva tot visez sa fac: sa conving oamenii ca se pot ajuta singuri...daca scriu. File de poveste...
O poveste care leaga milioane de oameni prin cuvinte, intr-un singur personaj, al unei singure povesti. Desi diferite, situatile prin care trecem, intamplarile vietilor noastre, intamplari pe care le consideram atat de absurde, imposibile si unice, mai pot fi prezente si in viata altcuiva. Acesta va fi presonajul nostru. Dar surpriza: nu este unul singur, pentru ca are dubla personalitate. Ceea ce il face atat de complex este personalitatea feminina si cea masculina. Avem deci omul, in cele doua ipostaze: EL si EA. Sa le conturam asadar personalitatile.